Textul de fata este un comentariu succint asupra capitolul 32 din Cartea Exodului, insotit, catre final, de o paralela la situatia Bisericii in perioada actuala de „tranzitie".

Vom incepe cu o observatie importanta: Acest capitol, impreuna cu capitolele 33 si 34, ar fi trebuit de fapt sa lipseasca din Cartea Exodului. Iata de ce: daca poporul Israel ar fi respectat poruncile lui Dumnezeu, (in speta, aici: porunca a doua, „Sa nu-ti faci chip cioplit...", Exod 20.4-6), atunci acest episod foarte dureros, al Vitelului de aur, n-ar fi existat. De la finalul capitolului 31, care vorbeste despre Sabat, cartea ar fi trebuit sa sara la inceputul capitolului 35, care, in mod sugestiv, reia tema Sabatului, intrand apoi in sectiunea despre construirea si consacrarea cortului intalnirii.

Insa, cum nu a fost asa, capitolul 32 in fapt va raspunde la intrebarea, pana atunci inedita:

I1: Ce se intampla cand poporul lui Dumnezeu, in ansamblu, incalca o porunca?

Inainte de a raspunde la aceasta intrebare pe baza textului din Exod 32, vom apela la un element din contextul imediat al acestui capitol pentru a repune, ceva mai tarziu, intrebarea de mai sus intr-o noua forma, pe care o consideram foarte utila.

„Aici Radio Europa Libera!” Asa incepea fiecare seara pentru multi romani care traiau in negura comunista de dinainte de decembrie 1989. Fraza urmatoare care se auzea in camera era: „nu te misca, se aude bine!”. Afirmatia stabilea pozitiile persoanelor in camera, caci trupurile se transformau in adevarate antene pentru aparatul de radio „Gloria”. Daca cineva se misca, favoriza inevitabil bruiajele pe care Securitatea le facea, incercand sa impiedice receptarea undelor care promovau gandirea libera. La fel se intampla si cu celelalte posturi de radio occidentale care aveau emisii in limba romana, precum Deutsche Welle, Vocea Americiii sau BBC. Pentru o perioada lunga de timp aceste posturi de radio au fost singurele institutii care au substituit „opozitia” politica – asa cum spunea Serban Orescu atunci cand se referea la Europa Libera –, ele verbalizand si aratand suferinta celor captivi in blocul comunist. De asemeni, intr-un spatiu in care sistemul educational cuprindea cursuri de socialism stiintific, economie politica (evident socialista si comunista) sau marxism-leninism, Radio Europa Libera si celelalte posturi mentionate mai sus au sustinut singurele cursuri de educatie civico-politica. Fiind rezultate din propaganda anti-comunista, ele erau in mod inevitabil ideologizate, dar ajutau la conturarea in mintea ascultatorilor a unei gandiri democratice si pe cat posibil libere.

Este surprinzator pentru mine sa observ faptul ca comunitatea protestanta din Romania n-a acordat nici un fel de atentie trecerii la cele vesnice a celui care a fost probabil unul dintre cei mai importanti teologi reformati al secolului al douazecilea, prezbiterianul scotian Thomas Forsyth Torrance.

Thomas face parte dintr-un veritabil clan teologic, impreuna cu fratii sai, James si David, si cu cei din urmatoarea generatie, intre care trebuie sa-i mentionam pe Iain (Princeton Seminary, US) si Alan Torrance (University of St. Andrews).

Poate ca explicatia ignorarii acestui eveniment consta in sfiala (absolut exagerata, dupa mine, si inspirata mai degraba de pasiunile fundamentaliste care domina inca spatiul evanghelic romanesc si de aiurea) pe care adus-o dupa sine in toate chestiunile legate de cei din familia Torrance scandalul recent de la Oradea, privitor la invitarea la Universitatea Emanuel, si apoi contramandarea vizitei acolo, a lui Iain, fiul lui Thomas Torrance, actualmente Profesor de patristica si Presedinte al Seminarului Teologic Princeton din Statele Unite. Orice am crede despre acel incident, consider ca este vremea sa trecem peste el si sa intram in normalitate.